Religion Thread

[Blank]

daca ATUNCI a fost asa si se faceau minuni [cum facea iisus] si toate alea. erau tot felul de povesti in care dumnezeu se uita pe pamant si vedea ca moare un copil si mama era indurerata si il invia pe copil... acum de ce nu se mai fac?
[...]

Citeam acum o carte si mi-am adus aminte de intrebarea lui ufy, la care am gasit raspuns. Scuze de intarziere.

[…]
Martorii directi a ceea ce vazusera si auzisera dupa sarbatoarea cincizecimii s-au raspandit prin tot Imperiul Roman, purtand cu sine ceea ce retraisera la sarbatoarea din Ierusalim.
Cum vedem, la inceput, provaduirea Evangheliei, Dumnezeu o calauzea si intarea prin multe semne si minuni ale Duhului Sfant (Faptele Apostolilor 5:12-16)
Aceste fapte au fost realitatea in care gaseau convingere cei ce vedeau si auzeau. In decursul intregii istorii a omenirii Dumnezeul s-a folosit de minuni atunci, cand nu era posibil sa se foloseasca in mod obisnuit. De exemplu: Legea de a semana si a secera, randuita de Insusi Dumnezeu, in timpul calatoriei lui Israel prin pustie, unde a semana si a secera era imposibil, Dumnezeu schimba, prin minune dandu-le mana – painea din cer. Dar numai ce au trecut Iordanul, mana a incetat, fiindca a intrat in putere Legea obisnuita de a semana si secera. Dumnezeu n-a continuat sa faca, ceea ce trebuiau sa faca oamenii. Cu dovezi convingatoare prin semne si minuni ale Existentei Sale, adevarul invierii si Atotputerniciei, pe la sfarsitul vietii apostolilor Dumnezeu a inceput sa schimbe si sa inceteze minunile si semnele, pentru ca credinta oamenilor sa nu se bazeze pe cele vazute ci pe cele auzite. "Astfel credinta vine in urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos. (Romani 10:17). Credinta lui Toma a fost din ceea ce el vazuse, Hristos n-a laudat-o, ci a numit-o “necredinta”: “si sa nu fii necredincios, ci credincios” (Ioan 20:27). Fiindca noi umblam prin credinta, nu prin vedere. Uneori minunile facute prin apostoli le atribuiau oamenilor si nu lui Dumnezeu. Asa s-a intamplat in Listra, cand apostolul Pavel si Barnaba au insanatosat pe ologul din nastere. “La vederea celor facute de Pavel, noroadele si-au ridicat glasul, si au zis in limba licaoneana: zeii s-au pogorat la noi in chip omenesc.” (Faptele Apostolilor 14:11) si au vrut sa le aduca jertfa, dar Pavel si Barnaba si-au rupt hainele si au sarit in mijlocul norodului si de-abea i-au oprit (Faptele apostolilor 14:12-15).
Alta data pe apostolul Pavel l-au recunoscut ca zeu cand au vazut minunea, ca a ramas viu, dupa ce fusese muscat de o naparca (Faptele Apostolilor 28:3-6)
Dar pe la sfarsitul slujirii apostolilor citim dimpotriva alta informatie celei dintai. De exemplu, “pe Trofim l-am lasat bolnav in Milet” (2 Tim 4:20), care era un colaborator in lucrare cu Pavel. De ce?
Epafrodit, un alt tovaras de lucru al lui Pavel a fost bolnav aproape de moarte (Filipeni 2:25-27). Pe Timotei, impreuna lucrator, nu-l vindeca printr-o minune, ci il sfatuieste sa intrebuinteze lecuirea poporala. (1 Timotei 5:23)
Apostolul Pavel e bolnav cu ochii, recunoscand aceasta inaintea Galatenilor si purtand semnele ranilor Domnului Isus pe trupul lui (Galateni 4.13-15; 6.17). Pavel de 3 ori s-a rugat Domnului sa fie vindecat, dar Domnul i-a respins cererea, se el s-a invoit cu providenta lui dumnezeu (2 Corinteni 12:7-9). De ce in asa situatie s-a pomenit Pavel la sfarsitul vietii si slujirii lui? Deoarece nu asa de mult, sute de bolnavi se insanatosau de la basmale sau sorturi, care fusesera atinse de trupul lui, sau umbra lui Petru sa treaca peste vre-unul din ei (Faptele Apostolilor 19.11-12; 5.15-16).
Ravnitorii contemporani dupa minunile de vindecare explica aceasta nereusita sau esec prin “lipsa de credinta”. E posibil oare ca Pavel sa fi fost asa ceva? Nicidecum! Inaintea mortii sale, din temnita Romei el scrie lui Timotei: "Clipa plecarii mele este aproape. M-am luptat cu lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta."(2 Timotei 4:6-7). Reiese, ca nu din lipsa de credinta a fost pricina incetarii minunilor de vindecare, ci asa a voit providenta lui dumnezeu.
[…]


-“Moartea Domnului Isus Hristos pentru unitatea creştinilor”, P.A. Ţeoană

Pe scurt, trebuie sa crezi pe cele auzite si nu pe cele vazute.