Partea a doua a mesajului prezinta o idee interesanta la care m-am gandit si eu in multe ocazii (fara prea mari reusite, evident), si sunt sigur ca exista astfel de dimensiuni/simturi pe care inca nu le-am experimentat.
Totusi, nu m-ai convins cu prima parte. Absenta timpului si a spatiului mi se pare o idee absurda. Conceptele de eternitate si infinitate imi par mult mai functionale la nivel universal. Nimicnicia - absenta a orice, fie ca vorbim de timp sau spatiu - e ceva ce nu pot sa accept, nici macar ca o teorie.
Ca un apropo, timpul mi se pare un lucru relativ. E un fel de paradox: de fiecare data cand ma gandesc la Univers ca la un lucru general timpul imi pare inexistent, dar atunci cand iau in calcul un eveniment cat de cat palpabil (viata unei stele, o ora de curs, un film, un an-lumina etc etc etc) pare totusi ca e acolo. Astfel, as zice ca timpul exista doar atata timp cat cineva il conceptualizeaza si il delimiteaza (cu un inceput si un final). Sper ca are logica. Era o ghicitoare pe care am vazut-o in La vita e bella, parca. Suna cam asa: ce dispare atunci cand ii spui numele? Iar raspunsul e linistea. Cu timpul e invers: apare cand te gandesti la el, dar e inexistent altfel.
Si inca un apropo, va ajuta poate sa vedeti mai bine punctul meu de vedere: nu neg existenta unei fiinte superioare, gandul asta mi se pare absurd (si nu, nu vorbesc despre extraterestrii aici, cel putin nu de cei de la TV). Insa Dumnezeul descris de Biblie, daca intr-adevar exista, nu poate fi decat limitat. Sau altfel, poate fi atotputernic in masura in care si orice altceva din Univers e atotputernic.
Totusi, nu m-ai convins cu prima parte. Absenta timpului si a spatiului mi se pare o idee absurda. Conceptele de eternitate si infinitate imi par mult mai functionale la nivel universal. Nimicnicia - absenta a orice, fie ca vorbim de timp sau spatiu - e ceva ce nu pot sa accept, nici macar ca o teorie.
Ca un apropo, timpul mi se pare un lucru relativ. E un fel de paradox: de fiecare data cand ma gandesc la Univers ca la un lucru general timpul imi pare inexistent, dar atunci cand iau in calcul un eveniment cat de cat palpabil (viata unei stele, o ora de curs, un film, un an-lumina etc etc etc) pare totusi ca e acolo. Astfel, as zice ca timpul exista doar atata timp cat cineva il conceptualizeaza si il delimiteaza (cu un inceput si un final). Sper ca are logica. Era o ghicitoare pe care am vazut-o in La vita e bella, parca. Suna cam asa: ce dispare atunci cand ii spui numele? Iar raspunsul e linistea. Cu timpul e invers: apare cand te gandesti la el, dar e inexistent altfel.
Si inca un apropo, va ajuta poate sa vedeti mai bine punctul meu de vedere: nu neg existenta unei fiinte superioare, gandul asta mi se pare absurd (si nu, nu vorbesc despre extraterestrii aici, cel putin nu de cei de la TV). Insa Dumnezeul descris de Biblie, daca intr-adevar exista, nu poate fi decat limitat. Sau altfel, poate fi atotputernic in masura in care si orice altceva din Univers e atotputernic.