02-07-2014, 09:06 PM
Adevarata Biserica pentru mine (B.O)
Maintuirea oamenilor se realizeaza prin cuprinderea sau incorporarea si cresterea lor in Iisus Hristo, pana la indumnezeirea firii omenesti in El (Ef. 4,13)
Mantuirea lumii si deci a tuturor oamenilor s-a infaptuit oviectiv in Iisus Hristos prin Intrupare, Jertfa Inviere si Inaltarem, iar mantuirea subiectiva sau personala a fiecaru ins se face prin unre cu Hristos, unire voita si lucrata personal de fiecare om (Flp 22,12) prin care Hristos Se extinde in cei ce vin la El, acestia putandu-se impartasi si bucura de bunurile pe care le-a castigat omenitatea in viata a lui Iisus Hristos.
Hristos ne iubeste pe toi, fratii sai, si ne cheama la El, iar locul de reala intalnire duhovniceasca si de vietuire tainica impreuna cu Hristos este Biserica, in care El, fiind Cap vazut al ei, este permanent prezent pana la sfarsitul veacurilor.(Mt. 26, 20).
Hristos ii mantuieste pe toti cei ce se unesc cu El, asimilandu-i in omenitatea Lui inviata.. Aceasta extindere a lui Hristos in cei ce vin la El este Biserica, organismul in care se incorporeaza sau in care incorporati cei cuprinsi in lucrarea de mantuire personala a lor de catre Hristos, Care ii primeste si ii ridica treptat la starea omenitatii Sale de dupa Inviere, prin harul revarsat asupra lor de Duhul Sfant in Sfintele Taine.
O definitie a Bisericii nu a fost gasita dar intr-un fel sau altul asemenea descrieri se afla la Sfantul Ignatie de Antiohia, Tertulian, Sfantul Ciprian, Sfantul Chiril al Alexandriei, Sfantul Ioan Gura de Aur, Fericitul Augustin si altii.
Cu toate aceste teologul grec H, Andrutsos ajunge la formularea unei definitii a Bisericii in care se straduieste sa cuprinda ambele ei aspecte: "Biserca se numeste institutie sfanta, care este intemeiata de Cuvantul Cel intrupat al lui Dumnezeu, spre mantuirea si sfintirea oamenilor si poseda puterea si autoritatea Lui dumnezeiasca, constand din oamenii care au aceeasi credinta, se impartasesc de aceleasi Sfinte Taine si se impart in popor si clerul conducator, care-si deriva puterea, prin succesiunea neintrerupta, de la Apostoli si prin ei, de la Domnul"
Sfanta Traditie
Cuvantul traditie este de origine latina si inseamna predare, transmitere, de unde si numirea de Predanie ce i se de Traditiei. Termenul de traditie este folosit si in limbajul profan, intelegandu-se prin el totalitatea invataturilor, datinilor, practicilor, creatiilor spirituale si materiale, mostenite de la o generatie la alta.
In sens teologic, prin Traditie se inteleg totalitatea adevarurior revelate care nu se cuprind in Sfanta Scriptura, ci au fost predate prin grai viu de catre Mantuitorul si Sfintii Apostoli, fiind ulterior consemnate in scris si pastrate de catre Sfanta Biserica pana in zilele noastre.
Modul de propovaduire al Mantuitorului si al Sfintilor a fost predica orala, deci transmiterea Evangheliei prin viu grai. Desigur, acest mode de propovaduire era general, iar predica tinea seama de conditiile istorice, sociale, culturale si materiae ale ascultatorilor. Mantuitorul Hristos n-a lasat nimic scris, de asemenea si cei mai multi dintre Apostoli. Scrierile care s-au scris suns scrise mai mult ocazional, spre a raspunde nevoilor celor carora le-au fost adresate, majoritatea lor fiind legate de anumite situatii si imprejurari locale, uneori presantre (Ep. catre Galateni). Asadar scrierile Noului Testament nu sunt tratate de teologie si nici n-au fost scrise cu intentia de a cuprinde totalitatea invataturii propovaduite de Mantuitorul si Sfintii Apostoli tuturor crestinilor de totdeauna. Faptul ca se potrivesc nevoilor noastre de zi cu zi si ca ele au fost pastrate confirma originea lor divina, in sensul ca adevarurile cuprinse in ele sun revelate si sunt necesare crestinilor pentru mantuire.
Dar fiind faptul ca Sfanta Scriptura a fost scrisa mai mult ocazional, este de la sine inteles ca ea nu cuprinde intreaga invatatura revelata, o mare parte a acesteia ramane nescrisa, dar fiind predata prin grai viu si pastrata de Sfanta Biserica. Sf Ioan spune mai bine (In. c21, 25)
(Ioan 20,30)
Maintuirea oamenilor se realizeaza prin cuprinderea sau incorporarea si cresterea lor in Iisus Hristo, pana la indumnezeirea firii omenesti in El (Ef. 4,13)
Mantuirea lumii si deci a tuturor oamenilor s-a infaptuit oviectiv in Iisus Hristos prin Intrupare, Jertfa Inviere si Inaltarem, iar mantuirea subiectiva sau personala a fiecaru ins se face prin unre cu Hristos, unire voita si lucrata personal de fiecare om (Flp 22,12) prin care Hristos Se extinde in cei ce vin la El, acestia putandu-se impartasi si bucura de bunurile pe care le-a castigat omenitatea in viata a lui Iisus Hristos.
Hristos ne iubeste pe toi, fratii sai, si ne cheama la El, iar locul de reala intalnire duhovniceasca si de vietuire tainica impreuna cu Hristos este Biserica, in care El, fiind Cap vazut al ei, este permanent prezent pana la sfarsitul veacurilor.(Mt. 26, 20).
Hristos ii mantuieste pe toti cei ce se unesc cu El, asimilandu-i in omenitatea Lui inviata.. Aceasta extindere a lui Hristos in cei ce vin la El este Biserica, organismul in care se incorporeaza sau in care incorporati cei cuprinsi in lucrarea de mantuire personala a lor de catre Hristos, Care ii primeste si ii ridica treptat la starea omenitatii Sale de dupa Inviere, prin harul revarsat asupra lor de Duhul Sfant in Sfintele Taine.
O definitie a Bisericii nu a fost gasita dar intr-un fel sau altul asemenea descrieri se afla la Sfantul Ignatie de Antiohia, Tertulian, Sfantul Ciprian, Sfantul Chiril al Alexandriei, Sfantul Ioan Gura de Aur, Fericitul Augustin si altii.
Cu toate aceste teologul grec H, Andrutsos ajunge la formularea unei definitii a Bisericii in care se straduieste sa cuprinda ambele ei aspecte: "Biserca se numeste institutie sfanta, care este intemeiata de Cuvantul Cel intrupat al lui Dumnezeu, spre mantuirea si sfintirea oamenilor si poseda puterea si autoritatea Lui dumnezeiasca, constand din oamenii care au aceeasi credinta, se impartasesc de aceleasi Sfinte Taine si se impart in popor si clerul conducator, care-si deriva puterea, prin succesiunea neintrerupta, de la Apostoli si prin ei, de la Domnul"
Sfanta Traditie
Cuvantul traditie este de origine latina si inseamna predare, transmitere, de unde si numirea de Predanie ce i se de Traditiei. Termenul de traditie este folosit si in limbajul profan, intelegandu-se prin el totalitatea invataturilor, datinilor, practicilor, creatiilor spirituale si materiale, mostenite de la o generatie la alta.
In sens teologic, prin Traditie se inteleg totalitatea adevarurior revelate care nu se cuprind in Sfanta Scriptura, ci au fost predate prin grai viu de catre Mantuitorul si Sfintii Apostoli, fiind ulterior consemnate in scris si pastrate de catre Sfanta Biserica pana in zilele noastre.
Modul de propovaduire al Mantuitorului si al Sfintilor a fost predica orala, deci transmiterea Evangheliei prin viu grai. Desigur, acest mode de propovaduire era general, iar predica tinea seama de conditiile istorice, sociale, culturale si materiae ale ascultatorilor. Mantuitorul Hristos n-a lasat nimic scris, de asemenea si cei mai multi dintre Apostoli. Scrierile care s-au scris suns scrise mai mult ocazional, spre a raspunde nevoilor celor carora le-au fost adresate, majoritatea lor fiind legate de anumite situatii si imprejurari locale, uneori presantre (Ep. catre Galateni). Asadar scrierile Noului Testament nu sunt tratate de teologie si nici n-au fost scrise cu intentia de a cuprinde totalitatea invataturii propovaduite de Mantuitorul si Sfintii Apostoli tuturor crestinilor de totdeauna. Faptul ca se potrivesc nevoilor noastre de zi cu zi si ca ele au fost pastrate confirma originea lor divina, in sensul ca adevarurile cuprinse in ele sun revelate si sunt necesare crestinilor pentru mantuire.
Dar fiind faptul ca Sfanta Scriptura a fost scrisa mai mult ocazional, este de la sine inteles ca ea nu cuprinde intreaga invatatura revelata, o mare parte a acesteia ramane nescrisa, dar fiind predata prin grai viu si pastrata de Sfanta Biserica. Sf Ioan spune mai bine (In. c21, 25)
(Ioan 20,30)