Thread Rating:
  • 0 Vote(s) - 0 Average
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
A fost odată ca niciodată...
#1
[Image: harrys454x302.jpg]

... pe o străduţă lăturalnică din Oraş, un bar. La fel ca şi celelalte clădiri din Oraş, barul era foarte vechi. Zecile de ani îşi lăsaseră o amprentă moale asupra scaunelor şi meselor, asupra tejghelei lungi şi asupra tapetului înrămat cu poveşti. Picturi mai vechi şi mai noi, articole de ziar de acum, dar mai ales de atunci, melodii fără vârstă. Aici găseai tot ceea ce timpul alegea să cruţe. Oameni mari ciocniseră Aici pahare, ascunşi în fumul de ţigară şi lumina difuză. Deceniile trecuseră, însă ei erau tot Aici. Sufletele lor refuzau să plece şi alegeau să se contopească cu locul, ca nişte zeităţi demult apuse care cu mii de ani în urmă erau Soare şi Lună şi vegheau asupra celor care ştiau să îi asculte.


furişez aici în fiecare seară. Sticla de vin roşu pare să fie izvorul inspiraţiei, chelneriţa tânără şi părul ei negru şi lung, muza mea. Visul meu e să ajung nicăieri. Să nu plec. Să scriu poate, să creez. Scriu, creez. Dar scaunul din faţa mea e tot timpul gol, aştept un prieten care să mă asculte şi pe care să îl ascult.

Uite-l că vine: ''Petrini'', îi zic, ''artist amator şi visător profesionist. Ia un loc...''
replyReply
#2
Ploaia mă însoţeşte prin parcul umed si tăcut. Doar frunzele uscate îmi amintesc de vara fierbinte şi veselă. Şi de mine, cel care eram şi cel care sunt acum, în toamna vieţii mele...Îmi ridic gulerul şi-mi îndes şapca pe cap. Picăturile reci îmi lovesc faţa, murmurându-mi aceeaşi melodie ca atunci când le-am simţit prima dată, cu mulţi ani în urmă. Atunci mă durea atingerea lor, acum le simt ca pe o mângâiere....Prea multe ploi mi-au lovit faţa şi prea multe întâmplări mi-au lovit sufletul. Paradoxal, în timp ce trupul mi se ofileşte, sufletul si simţurile se despart uşor de el, încercând să-i ignore suferinţele.
Ies din parc şi-mi continui drumul pe o stradă cu clădiri care au îmbătrânit odată cu mine. Îmi amintesc că pe strada asta era un bar unde obişnuiam să vin... Iată-l! Aceeaşi uşă, aceleaşi trepte pe care atunci le urcam în fugă şi care acum îmi fac genunchii să troznească...Intru şi-mi scot şapca, aşa cum făceam pe vremuri. Îmi rotesc privirea şi-mi revin amintiri păstrate într-un colţ prăfuit al minţii. Doar bruneta frumoasă de la bar imi aminteşte de altcineva. Restul e aşa cum ştiam. Comand un whisky cu gheaţă şi mă îndrept spre masa pe care o preferam cândva. Un tânăr îşi savurează vinul, îngândurat.
-Bună seara. Permiteţi să mă aşez? îl întreb, privindu-l de parcă m-aş vedea pe mine, cel de-atunci.
replyReply
#3
Îi spun că o plac, că îmi plac ochii ei.
Ea-mi aruncă o privire înțeleaptă și-mi spune că știa deja.
Pare o idee bună să-i cer numărul.
Are prieten.
Îi răspund indiferent, deranjat de aparția unui obstacol atât de trivial.
Dictează cifre însă degetele mele parcă se află pentru prima dată pe aceiași mână.
Renunț și mă ofer să îi dau eu numărul. Nu aștept un răspuns și înșir cele 10 cifre.
Concomitent lovesc un stâlp de protecție a pietonilor, fapt ce mă trimite într-o piruetă.
Merg cu spatele. Îmi văd pentru prima dată umbra.
Port o pălărie. Ciudat, ultima dată când am purtat una eram pirat. Se potrivește cu situația, doar încerc să fur o inimă, nu?
O deranjează mersul meu. Ne despărțim.
Zgomot. Dans. Ce caut în văgăuna asta?
Pălăria se pierde și ajunge tocmai pe capul ei.
Se pare că în seara asta eu sunt păgubitul.
replyReply
#4

În același bar vechi. Intru cu încredere. Pentru prima oară singur.
Știam că o să fie liniște, dar nu-mi păsa. Câteodată liniștea te ajută să
te concentrezi mai bine pe felul în care vrei să apari sau să pari.. singurătatea din
seara aceea.. o să o numesc: ea.

[Image: article_BarAlone.jpg]

Mă gândeam că trebuie învitată și ea, fără ca să fie
blamată, ci să fie binevenită alături de noi. Am făcut asta.. totul era perfect.

Secundele au trecut.. minutele.. orele..

[Image: azmc.jpg]

Apare... nu, nu ea!. Apare haosul.. îi fură locul ei din gând.
Masca nu știe dacă să se pună sau nu pe fața mea..
nici măcar nu stă fix.. și asta se vede.

Liniștea dipare. Privirile încep. Ea se ascunde.
Țigarea se stinge, iar haosul... se stinge. Dar o să-l găsesc.
Până atunci, ea, ea nu mai vorbește cu mine.
----------------Worldofgothic----------------
---------PLAY
replyReply


Possibly Related Threads…
Thread Author Replies Views Last Post
  A fost odată ca niciodată... - Discuţii generale Bogdan 23 8,443 11-09-2013, 09:45 PM
Last Post: Szekemri

Forum Jump:


Users browsing this thread: 1 Guest(s)