Ce filme/seriale am mai văzut?

[Bogdan]

Igby Goes Down (2002)

Mi-a placut filmul asta, cu toate ca nu ma asteptam la prea multe de la el. Aveam nevoie de ceva light, cu care sa imi omor timpul. De fapt, nu atat sa imi omor timpul, cat sa iau o pauza de la filme mai profunde, gen un Apocalypse Now sau Identification of a Woman. Nu reusesc sa vad prea multe filme de genul asta fara sa ma ia inevitabil plictiseala dupa un timp. Caz in care imi indrept atentia catre ceva mai usurel, care sa nu necesite mare efort mental pentru a dezlega firul povestii sau pentru a intelege motivatia din spatele actiunilor personajelor. In watchlist-ul de pe IMDB, mi-au sarit in ochi Igby, si un film cu Gordon-Levitt, 50/50. Le-am descarcat pe amandoua si o sa vorbesc mai apoi si de cel din uma, care conform aceluiasi IMDB ar fi ceva mai bun decat Igby, dar in realitate diferenta nu e deloc atat de mare.

Igby se ascunde in spatele unei masti foarte chill (acum vorbesc de film, cu toate ca si personajul e la fel de inpasibil), si nu pare sa fie altceva decat o bere rece intr-o zi torida de vara. Cu toate astea, pleaca de la niste premise mult mai profunde, si chit ca nu se ia deloc in serios, filmul are adancimea aproape de a unei introspectii. La baza IGD e o comedie, dar e mai mult ceva de genul satira, anumite tipuri umane fiind exagerate pana la grotesc in unele cazuri, cu efecte atat dramatice cat si comice. Pana la un punct razi, dar apoi esti lovit miseleste de unele secvente - in special flashback-uri - care arata adevarata natura a relatiilor dintre personaje. Igby pare un copil-problema care pur si simplu nu vrea sa isi asculte parintii, dar in realitate este doar un rebel care se lupta cu viata, pe care nu o intelege si pe care nici nu da semne ca ar vrea sa o cunoasca.

E foarte posibil sa exacerbez eu factorul filozofic, dar cel putin in plan secund se poate ghici o cugetare despre viata la modul general. Personajele sunt toate guvernate de unul sau mai multe defecte majore peste care nu pot si nu vor sa treaca. Doar Igby pare sa vrea mai mult de la lume, devenind un martir in cadrul unei societati gresite, la fel ca si tatal sau.

Umorul este unul de calitate, subtil si fara glume grosolane, cum se poarta in ultimul timp (ma rog, filmul e din 2002). Personajele sunt savuroase in nebunia lor, iar felul in care au loc relatiile dintre ele este de o naturalete iesita din comun. De aici reiese si comicul de situatie, excelent construit, fara a parea regizat. Personajele sunt unde sunt pentru ca asa trebuie, nu pentru ca scenaristul si-a zis ca ar fi misto daca i-ar pune pe astia impreuna ca sa vada ce iese.

In orice caz, filmul e de vazut, avand multiple puncte de atractie, dintre care factorul amuzament fiind doar cel mai evident. Fun fact - mai mult pentru mine that is - protagonistul e jucat de Kieran Culkin, pe care l-am vazut in Scott Pilgrim (de unde am ajuns si la Igby), si e varul lu' ala din Singur acasa, asta in caz ca va intrebati de unde il cunoasteti.

50/50 (2011)

Ziceam ca am vazut si 50/50, un film cu Gordon-Lewit si Seth Rogen. De primul dintre ei mi-a placut pe unde l-am vazut, al doilea nu e chiar preferatul meu, dar ma face sa rad, deobicei. Coincidenta face ca si 50 sa aiba elemente tragice, la fel ca Igby, insa de data asta comedia reuseste sa se mentina deasupra pana la final. Nici nu sunt foarte multe de spus aici, e amuzant si enterteining, lacrimogen pe alocuri, are love story, are relatie ca-ntre frati (as in bros), curge lin si nu se poticneste, cateva referinte culturale misto. Ce mai, e filmul ideal de vazut intr-o zi ploioasa.

Daca ar fi sa ii reprosez ceva, nu cred ca as avea ce. Filmul nu incearca sa fie altceva decat este, si asta nu poate decat sa ma bucure. Remarc tot mai mult aparitia de titluri de genul asta, filme usor de urmarit, dar nu fara substanta. E ca un raspuns la porcarii gen mahmurelile, fapt care imi mai readuce un strop din increderea ca se mai pot face inca si filme bunicele.

Scott Pilgrim vs. The World (2010)

Ca tot am adus vorba, sa va zic ceva si despre Scott Pilgrim. Freaking awesome movie! De la un cap la altul. Nu am vazut prea multe filme de genul asta, poate si pentru ca e original in draci. Imbina cu nerusinare elementele reale cu cele fantastice, si o face excelent. E un fel de basm situat in intr-un cadru modern, corcit cu un joc video si cu indie rock.

Premisa de la care pleca filmul e cat se poate de banala: un tip oarecare e nevoit sa lupte cu fostii iubiti ai noii sale prietene. Povestea este insa aproape de mind fuck si pe alocuri creepy. Nu stii ce sa crezi despre tot ce se intampla, ca pana la urma sa realizezi ca totul e o mistocareala foarte tare. Diferite clisee specifice culturii americane, si in special muzica rock de garaj, sunt luate peste picior, fiind in acelasi timp transformate in ceva foarte fresh si interesant.

Ar fi o alegere dificila, numirea celui mai bun film dintre cele trei de mai sus. Am scris mai mult despre Igby pentru ca e ceva mai complex la nivel de poveste si de idei transmise (posibil sa fi si exagerat pe alocuri, on second thoughts probabil ca nu l-as lauda atat), insa strict dpdv al calitatii plus originalitate, Scott Pilgrim da clasa. E genial filmul asta si vi-l recomand, la fel ca si pe celelalte doua.

Geez, ce pofta de scris am avut. Sa speram insa ca nu tot ce am spus sunt ineptii